În domeniul cercetării doctorale, accentul pe cantitatea publicațiilor a dominat multă vreme criteriile de evaluare. Totuși, în contextul evoluției continue a mediului academic și al nevoii de vizibilitate internațională, atenția s-a mutat către calitatea publicațiilor, în special cele indexate în reviste Q1 și Q2. Pentru cercetătorii din Domeniul C, această schimbare nu este doar o formalitate birocratică, ci o provocare autentică care solicită o abordare mai profundă, responsabilă și etică a întregului proces de documentare și publicare științifică.
Publicațiile științifice de top, recunoscute prin clasificarea Q1 și Q2, reprezintă mai mult decât un simplu număr în CV-ul unui doctorand. Ele sunt, într-un sens real, o carte de vizită care deschide uși către colaborări internaționale, conferințe prestigioase și acces la finanțări competitive. În același timp, ele reflectă o muncă riguroasă, o metodologie solidă și o capacitate de a contribui cu adevărat la avansarea cunoașterii în domeniul respectiv. Nu e vorba doar de a publica mult, ci de a publica bine – cu impact, relevanță și, mai ales, integritate.
Vizibilitatea internațională a unui cercetător începător sau avansat nu se construiește peste noapte. Se clădește prin alegerea cu discernământ a revistelor unde se trimite munca, prin respectarea normelor etice și prin asumarea unei responsabilități față de comunitatea științifică. În acest sens, criteriile etice nu sunt simple reguli de formă, ci o parte esențială a procesului de vetting al cercetării. Plagiatul, manipularea datelor sau publicarea redundantă afectează nu doar reputația personală, ci întreaga credibilitate a domeniului de studiu.
Pentru cineva care activează în Domeniul C, unde interdisciplinaritatea și complexitatea temelor sunt frecvente, provocarea este cu atât mai mare. Nu este suficient să te limitezi la o abordare tehnică; trebuie să înțelegi cum să comunici eficient rezultatele, să le poziționezi în contextul mai larg al cercetărilor anterioare, dar și să anticipezi potențialul impact al acestora. Acest lucru presupune o pregătire continuă, o lectură atentă și o colaborare deschisă cu mentori și colegi din alte țări, care pot oferi perspective diferite și constructive.
Într-un exemplu concret, un doctorand care a ales să publice în reviste Q1 a observat o creștere semnificativă a solicitărilor de colaborare, ceea ce a condus la un proiect comun cu o echipă din Germania. Această oportunitate, greu de imaginat în urmă cu doar câțiva ani, s-a născut tocmai din calitatea și transparența publicării sale. Pe de altă parte, un alt cercetător care a încercat să-și mărească rapid portofoliul prin publicații în reviste cu impact scăzut a întâmpinat dificultăți în a-și valida rezultatele și a câștiga încrederea comunității academice.
Cred că o perspectivă echilibrată în evaluarea cercetării doctorale, care să pună mai puțin accent pe număr și mai mult pe valoare, este inevitabilă. Este o schimbare care reflectă maturizarea unui sistem academic ce trebuie să fie nu doar prolific, ci și responsabil. În definitiv, ceea ce rămâne în urmă după un doctorat nu este doar un volum de articole, ci o contribuție reală la cunoaștere, care trebuie să reziste rigorilor timpului și ale verificării critice.