Implicarea studenților în procesul de evaluare a calității educației, prin rolul de Studenți Evaluatori în cadrul ARACIS, reprezintă o transformare semnificativă în modul în care se percepe și se realizează feedback-ul în universități. Nu mai sunt doar observatori pasivi, ci devin actori activi, cu o voce puternică și un rol clar definit în consolidarea standardelor academice. Această schimbare nu doar că oferă o perspectivă autentică asupra experienței studențești, dar întărește și legătura dintre studenți și instituțiile de învățământ superior.
În esență, feedback-ul calitate furnizat de studenți nu este un simplu exercițiu formal, ci un proces complex, în care transparența și sinceritatea sunt cruciale. Studenții evaluatori aduc în prim-plan nu doar impresiile subiective, ci și analize bine argumentate, bazate pe experiențe reale din sălile de curs sau din spațiile universitare. Spre exemplu, în cadrul unor evaluări recente, feedback-ul lor a pus în evidență nu doar aspecte legate de curriculum, ci și probleme referitoare la accesibilitatea resurselor sau la metodele de predare, aspecte care altfel ar fi rămas în umbră. Aceste observații au stimulat discuții constructive în senatele universitare, unde reprezentanții studenților au devenit o prezență indispensabilă.
Este interesant de observat cum reprezentarea în Senat a evoluat de la o formalitate spre o implicare reală, care influențează deciziile strategice. Studenții nu mai sunt considerați doar beneficiari ai actului educațional, ci parteneri care contribuie la definirea calității acestuia. În numeroase universități, prezența studenților evaluatori în comisii a generat o dinamică nouă, unde dialogul între cadre didactice și studenți devine mai autentic și orientat spre soluții viabile. Acest lucru schimbă radical percepția asupra procesului decizional, oferind un echilibru între autoritate și reprezentare.
Pe de altă parte, implicarea activă a studenților în ARACIS aduce cu sine provocări care nu trebuie ignorate. Responsabilitatea unui evaluator presupune nu doar o atitudine critică, ci și o maturitate în exprimarea opiniilor și o înțelegere profundă a criteriilor de calitate. Nu este vorba de a critica pentru a critica, ci de a contribui la un proces de îmbunătățire continuă. Am întâlnit studenți care au mărturisit că această experiență le-a schimbat perspectiva asupra educației, ajutându-i să înțeleagă mai bine complexitatea sistemului și să-și dezvolte abilități de comunicare și analiză care le vor fi utile pe termen lung.
De asemenea, implicarea studenților evaluatori poate fi văzută ca un exercițiu de democrație educațională. Este un pas către o cultură academică în care vocea tuturor celor implicați contează cu adevărat. Într-un fel, acest rol le oferă studenților un fel de „mandat civic” în interiorul universității, similar cu ceea ce înseamnă participarea activă într-un consiliu local sau într-o organizație socială. Această analogie este utilă pentru a înțelege de ce implicarea lor trebuie susținută și încurajată, deoarece contribuie la formarea unor cetățeni responsabili și conștienți.
În contextul actual, când calitatea învățământului superior este supusă unei presiuni crescânde din partea societății și pieței muncii, rolul studenților evaluatori devine tot mai relevant. Ei oferă o perspectivă fresh, nefiltrată de interese instituționale, ceea ce poate conduce la descoperirea unor neajunsuri sau oportunități care altfel ar rămâne neobservate. În final, acest proces creează premisele pentru o educație mai adaptată realităților și nevoilor contemporane, iar noi, ca societate, avem de câștigat din această colaborare între studenți și instituții.