Evaluarea ARACIS din 2026 reprezintă un moment de cotitură pentru instituțiile de învățământ superior din România, iar succesul acestei evaluări depinde în mod direct de o serie de indicatori de performanță bine definiți și interpretati corect. Ceea ce atrage atenția, însă, nu este doar selecția acestor indicatori, ci și modul în care aceștia sunt integrați într-un tablou de bord managerial care să ofere o imagine clară și concisă asupra riscurilor ce pot afecta procesul de acreditare.
Un prim aspect pe care îl observ cu interes este legătura strânsă dintre indicatorii de performanță și decizia managerială. Nu este suficient să colectezi date; acestea trebuie să fie relevante și interpretate în contextul obiectivelor instituției. De exemplu, rata de promovabilitate a studenților sau gradul de satisfacție al acestora nu sunt doar cifre statistice, ci semnale care pot indica probleme structurale sau oportunități de îmbunătățire. Aici intervine tabloul de bord, care, printr-un design inteligent, facilitează deciziile informate, oferind o perspectivă asupra evoluției în timp și a comparativelor cu alte instituții similare.
În ceea ce privește riscul de acreditare, cred că este esențial să privim acest indicator nu ca pe o amenințare, ci ca pe un instrument de prevenție. O instituție care înțelege care sunt punctele sale vulnerabile poate să gestioneze din timp aceste riscuri și să evite situații critice. Implicarea factorilor de decizie în analiza acestor riscuri este crucială. De exemplu, o universitate care observă o tendință descendentă în ceea ce privește dotările cu resurse didactice poate aloca bugete suplimentare sau poate iniția parteneriate strategice pentru a remedia această situație, înainte ca aceasta să devină un punct slab în procesul de evaluare ARACIS.
Am văzut, în mai multe cazuri, cum instituțiile vin cu rapoarte pline de date, dar fără o poveste coerentă care să susțină deciziile. În opinia mea, tabloul de bord trebuie să funcționeze ca un adevărat instrument narativ: el trebuie să spună o poveste despre performanță, despre progres și despre pericolele ce trebuie evitate. Aici intervine expertiza managerială, care nu doar analizează cifre, ci le traduce în acțiuni concrete.
Un alt element care mi se pare adesea subestimat este comunicarea internă și modul în care indicatorii sunt împărtășiți și asimilați de către echipele din universitate. O decizie managerială eficientă pornește de la o înțelegere comună a ceea ce înseamnă fiecare indicator și a importanței lui pentru procesul de acreditare. Fără această sincronizare, riscul este ca tabloul de bord să devină un simplu instrument birocratic, fără impact real.
Cred că un exemplu relevant vine dintr-o universitate europeană care a reușit să evite pierderea acreditării printr-un sistem integrat de monitorizare a performanței. În loc să aștepte raportul ARACIS, echipa managerială a folosit în mod proactiv tabloul de bord pentru a identifica devieri și a reacționa prompt, cu planuri clare de acțiune. Această abordare nu doar că a redus semnificativ riscul de neacreditare, dar a și consolidat încrederea în sistemul decizional intern.
În fine, succesul evaluării ARACIS din 2026 nu poate fi disociat de calitatea deciziilor manageriale, iar aceste decizii se bazează pe indicatori de performanță relevanți și bine integrați într-un tablou de bord inteligent. Rolul managerilor este să transforme aceste date în motivație și acțiuni, să vadă dincolo de cifre și să anticipeze riscurile astfel încât instituția să nu fie doar conformă, ci să aspire la excelență. În fond, evaluarea ARACIS devine astfel nu doar un examen, ci o oportunitate reală de creștere și adaptare continuă.